Monografia comunei

CONDITIILE DE MEDIU, ASEZARE, FLORA SI FAUNA COMUNEI URZICA

 Asezarea geografica
Comuna Urzica este situata în partea de sud-vest a judetului Olt, în Câmpia Caracalului la o distanta de 83 km de municipiul resedinta de judet Slatina si la 29 km de orasul Corabia. Ocupa o suprafata de 31 km . În functie de coordonatele geografice comuna Urzica este situata în apropierea paralelei de 44° si în apropierea meridianului de 24° longitudine estica. Comuna este formata din satele: Urzica - resedinta comunei si Stavaru, situat la o distanta de 3 km.

Vecinii comunei Urzica:
Nord - comuna Obârsia
Sud - comuna Stefan cel Mare
Est - comuna Vadastrita
Vest - judetul Dolj ( comunele Dabuleni si Amarasti )
Comuna Urzica este strabatuta de drumul judetean DN 544, care face legatura cu drumul DN 54 (Corabia - Caracal). Este o comuna izolata, iar legaturile cu orasele devin dificile în special în sezonul rece din pricina viscolului care adesea izoleaza comuna Urzica mai multe zile. Cea mai apropiata statie de cale ferata este Halta Visina - situata la o distansa de 14 km. Transportul cu mijloacele auto ramâne singura legatura cu orasele Corabia, Caracal si altele. Drumul judetean 544 este modernizat pâna în comuna Urzica, iar în continuare pe traseul Urzica - Stavaru - Stefan cel Mare - Potelu a ramas pâna în prezent doar un drum pietruit, dificil de strabatut mai ales iarna. Pietruirile, întotdeauna insuficiente nu au îmbunatatit decât partial starea drumului. Singurul drum cu adevarat modernizat este drumul comunal DC 135 Urzica - Obârsia Noua (4 km). Lucrarile de modernizare s-au desfasurat în perioada anului 2004 în cadrul Programului SAPARD, finantat de Uniunea Europeana (75%) si statul român (25%). Pentru locuitorii comunei Urzica acest drum nu mai prezinta un interes deosebit deoarece nu face legatura directa cu cele doua orase: Corabia si Caracal.

Relieful
Relieful comunei Urzica apartine din punct de vedere geomorfologic Câmpiei Române. Privit în ansamblu, relieful apartine din punct de vedere genetic tipului de ses cu terase în trepte, acoperite cu loess si partial cu dune de nisip. Microrelieful este variat si extins. La formele semnalate pâna aici ( dune cu nisip, grinduri, movile, microdepresiuni lacustro - mlastinoase ) se poate aminti microrelieful de tipul hârtoapelor si de acumulari de tipul conurilor de dejectie, care contribuie la degradarea solurilor si la bararea cailor de comunicatie în urma ploilor.

Structura geologica
Sub raport tectonic, Comuna Urzica apartine zonei de vorland. Având ca fundament Platforma Moesica. Pe acest fundament eterogen si destul de complex sta o cuvertura sedimentara cu litologie si grosime variata. Partea superioara a acestei cuverturi, de natura molasica, corespunde neogenului si cuaternarului. Levantinul reprezinta complexul bazal, care constituie de obicei patul impermeabil, la nivelul caruia apar uneori izvoare. Alternantele de argile, marme, nisipuri si pietrisuri cu stratificare deltaica reprezinta caracteristica acestui complex litologic. Cuaternarul formeaza cuvertura superficiala cea mai extinsa si destul de variata sub aspect genetic si litologic, în cadrul caruia se disting o serie de complexe litologice. Doua sunt specifice spatiului geologic al comunei Urzica: 1. complexul loessoid - ocupa cea mai întinsa suprafata din teritoriul comunei si cuprinde atât loessuri eoliene prafoase, nisipoase cât si lehmuri roscate, argilo - nisipoase. Ambele serii cuprind intercalatii de soluri fosile, concretiuni calcaroase, legate genetic mai mult de depozitele marno - argiloase, calcaroase. 2. complexul nisipos eolian de dune fixate sau semimobile - apare în sud - vestul comunei si acopera un sector destul de întins. Acest complex este foarte permeabil.

Hidrografia
Din analiza hartii hidrografice, rezulta ca teritoriul comunei Urzica (inclusiv satul Stavaru este brazdat de cursul unui pârâu care curge pe directia vest - est. Debitul acestuia depinde de regimul precipitatiilor; primavara având debitul cel mai bogat. Cea mai mare revarsare s-a produs în primavara anului 1972, când numeroase gospodarii aflate în vecinatatea pârâului au fost inundate. Începând cu anul 1979 s-a executat lucrari de drenaj, albia pârâului a fost adâncita si betonata. Pentru combaterea secetei s-a amenajat în perioada anilor 1972 - 1974 sistemul de irigatii Sadova - Corabia , sistem care include si comuna Urzica. A fost o realizare remarcabila, comuna si locuitorii ei beneficiind din plin de avantajele acestui sistem (1974 - 1996 ). Din pacate în perioada 1996 - 2003, sistemul de irigatii de pe raza comunei Urzica, si nu numai, nu a mai functionat datorita incompetentei si vandalismului. Rezultatul a fost catastrofal pentru agricultura în special în anii 2000, 2002 si 2003. dupa 2003 se încearca reactivarea sistemului de irigatii dar cu rezultate modeste. Mentalitatea si lisa banilor ramân în continuare marile obstacole.

Solurile
Cernoziomurile sunt specifice zonei Urzica. Acestea sunt cele mai fertile soluri, mai ales ca sunt formate pe loess si pe depozitele loessoide, care le mareste si mai mult fertilitatea. Cernoziomurile sunt prielnice tuturor culturilor agricole. Eroziunea eoliana este foarte slaba, ca si restul proceselor naturale si antropice. Nu trebuie neglijata nici influenta negativa pe care o au animalele asupra degradarii solurilor, cum ar fi popândaul, hârciogul, dar mai ales omul prin taierea abuziva a padurii si extinderea terenurilor agricole. În concluzie, potentialul pedologic al comunei Urzica, cu caracter zonal se încadreaza în complexul pericarpatic sudic, specific Câmpiei Române.

Clima
Clima comunei Urzica apartine tipului temperat - continental cu nuanta arida. Regimul termic al aerului este strâns legat de conditiile generale ale Câmpiei Române, unde predomina climatul continental. Valoarea medie anuala cea mai mare a temperaturii aerului este de 11grade Celsius. Temperatura maxima absoluta a fost de 42grade Celsius, iar temperatura minima -32grade Celsius (Corabia, ian. 1942). Aceste valori absolute indica, pe deoparte, influenta maselor de aer tropical din sud, iar pe de alta, influenta maselor de aer arctic din nord. Precipitatiile atmosferice prezinta aceeasi influenta continentala ca si temperatura aerului si ele cad mai mult sub forma de ploi, sumele medii anuale fiind de circa 453 mm. Analizate lunar, se observa ca precipitatiile se caracterizeaza printr-o crestere substantiala în luna iunie care depaseste cu 20 - 30 mm luna august, si printr-o scadere accentuata la începutul toamnei. În general se stie ca perioadei de vegetatie ( aprilie - septembrie ) îi revine circa 60 - 70 % din sumele medii multianuale, iar precipitatiile solide numai 18 - 20 % din cantitatea anuala. Nebulozitatea - adica numarul de zile anual cu cer acoperit este de circa 120 zile. Vânturile - scot în evidenta prezenta unei zone de interferenta între partea estica a câmpiei române ( cu vânturi dominante din sectorul estic ) si partea vestica a aceleasi regiuni( cu vânturi dominante din sectorul vestic ), în primul caz fiind vorba de Crivat, iar în al doilea caz de Austru. Vitezele medii anuale variaza între 2 si 5 m/s. Anotimpurile si specificul lor. Prezenta celor patru anotimpuri ale anului este un fapt de necontestat, ca una dintre caracteristicile cele mai principale ale climatului temperat continental. Vara si iarna, ca anotimpuri de mare contrast termic si pluviometric, sunt separate prin toamna si primavara ca anotimpuri de tranzitie. Vara - se caracterizeaza prin cer senin, aer uscat si calduros, în care perioadele de seceta sunt destul de numeroase, cu temperaturi extreme ce depasesc 40grade Celsius. Iarna - se caracterizeaza prin frecvente valori sub zero grade celsius ale temperaturii aerului si prin prezenta stratului de zapada, variabil în timp si spatiu, ce se depune în general în timpul adecvatiei maselor de aer rece continental din est sau arctic din nord. Numarul mediu al zilelor cu strat de zapada nu depaseste 50 zile/an. Grosimea medie de cadere variaza între 0 si 15 centimetri, valorile cele mai mari înregistrându-se la sfârsitul lunuu ianuarie si începutul lunii februarie. Fenomenul cel mai caracteristic al iernilor este cel de viscol, care are loc de obicei sub influenta Crivatului si se produce în timpul invaziilor puternice ale maselor de aer rece dinspre est si nord. Minimele anuale depasesc - 20grade Celsius si ele indica geruri uscate. Primavara - se evidentiaza mai ales prin ridicarea temperaturii la peste 4 - 5grade Celsius în luna martie si creste treptat ajungând în luna mai la 16 - 20 grade Celsius, ca si prin cantitatile de precipitatii care depasesc în aceasta luna 50 sau 60 mm. Durata mai lunga sau mai scurta a acestui anotimp. Ca si caracterele termice si pluviometrice depind de dinamica maselor de aer dinspre nor, sud, vest si est, care acopera teritoriul comunei în aceasta perioada. Predominarea celor dinspre nord si vest determina precipitatii mai bogate si valori mai scazute ale temperaturii aerului, în timp ce masele de aer dinspre est si sud conditioneaza valori mai ridicate ale temperaturii aerului si uscaciune mai mare a acestuia. Toamna - se caracterizeaza în general prin scaderea temperaturii cu 3 - 4grade Celsius în luna septembrie ( în raport cu luna august ). Toamna devine evidenta în luna octombrie când temperatura scade cu 6 - 7grade Celsius raportat cu luna septembrie iar precipitatiile sunt cantitativ mai bogate. Luna noiembrie face trecerea spre anotimpul de iarna prin temperaturi scazute în jur de 5grade Celsius, si prin cantitati de precipitatii care depasesc în general 40 mm si care se produc în unii ani sub forma de zapada.

Vegetatia
Se încadreaza în zona de stepa si de paduri xerofile. Principalele specii de arbori sunt: stejarul brumariu, stejarul pufos, gârnita, salcâmul, teiul alb si frasinul. Vegetatia erbacee de stepa este reprezentativa prin grupari de pelinita de stepa, pir gros, firuta cu bulbi, barboasa, paius, pir crestat si altele. Vegetatia azonala de lunca apare pe fundul vailor si este adaptata la excese de umiditate si cuprinde fie specii lemnoase constituite din salcii, rachita si plopi, fie din specii ierboase cum sunt rogozul, stângenul de balta, limbarnita. Flora comunei Urzica este caracteristica zonei de câmpie. Primavara de timpuriu, cu mult înainte de aparitia frunzisului înflorec ghioceii, viorelele, apoi mai târziu galbenuta si coltisorul. Semnalam în mod deosebit prezenta bujorului românesc (poenia peregrina romantica) cu florile sale rosii ca sângele.

Fauna
Varietatea vegetatiei a determinat existenta unui însemnat numar de specii de animale si pasari. Dintre animale amintim: caprioara (capreolus capreolus), vulpea (vulpes vulpes), iepurele (lepus europeus), soarecele de câmp, dihorul de stepa, popândaul (citellus citellus), viezurele (melus melus) etc. Alaturi de aceste animale o mare varietate de pasari încânta ochiul si auzul sateanului. Dintre ele cele mai frecvente sunt: ciocârlia de câmpie (melancorypha calandra), privighetoarea, vrabia de casa, rândunica, sticletele, pitigoiul, turtureaua, cucul, ciocârlia, ciocanitoarea (piscus viridis), grangurul (atene noctua), bufnita (buba buba), potârnichea (perdix perdix), porumbelul, cioara de semanatura, cioara neagra, sorecarul, uliul gainilor. În jurul apelor gasim rata salbatica, gainusa si cocostârcul de balta. Comuna Urzica fiind aproape de Lunca Dunarii în fiecare an îsi fac aparitiile câteva pasari rare precum stârcul lopatar si egreta mica.

Stiri MDRAP

Ultimele stiri
      Bilanturi contabile
      Declaratii de avere si interese